ntrolaşi de alşi, te urăşti pentru că te-ai dat bătut, pentru că n-ai fpcut nimic ca să-ţi fie bine. Urăşti că şi-ai oferit viaţa celorlalţi, că ai trăit doar pentru ca ceilalţi să aibă nevoie de tine, ai trăit pentru şi doar pentru alţii. Nimeni nu te înţelege, nimeni nu înţelege cum nu poate exista un strop de egoism în tine. Aşa crezi tu! Ai să fi surprins când vei afla numărul persoanelor ca tine şi totuşi, diferiţi.
Şi trăieşti cu ideea că nu mai poţi înaina, că vei rămâne aici, într-o mare pe care oamenii văd, dar le efrică să se apropie pentru că e periculos. Aşa e, să iubeşti, e periculos, să tânjeşti după ochii altora, e periculos. E periculos să-ţi învingi friciile, e periculos pentru că poţi să te înneci şi nici măcar în fundl mării nu te vor mai găsi.
Încerci să găseşti o asemănare între tine şi o persoană, degeaba, între tine şi un animal, degeaba, între tine şi orice..şi o găseşti pânpă la urmă.
Eu am găsit-o şi nu cred că, în momentul de faşă, nimic nu seamănă mai mult cu mine. E vorba despre fulgii de nea. Nu înţelegi? Ei bine, te ajut eu. Când se apropie luna decembrie şti că e nevoie de ceva, că ceva lipseşte, e ca atunci când ai nevoie de ceva de la mine. Şi începe să ningă, eu te ajut, sunt acolo în fiecare minut din zi şi noapte şi mă las călcată de tine. Apoi, îţi dai seama că a nins prea mult, peste puţin timp începi să înjuri că nu se mai topeşte şi te deprimă fiecare fulg care cade. E precum te deprimă faptul că eu nu am plecat şi nu şti exact când o să scapi de mine.
Fulgii de nea sunt precum sunt eu, cum sunt oamenii slabi. Ei cad şi cad în continuare şi se dau bătuţi, nu se mai ridică, unii se topesc, oamenii se duc, stopându-şi mai repede suferinţa..alţii aşteaptă, speră că cineva o să-i ridice. Şi unii au noroc, sunt făcuşi bulgări împreună pentru ca mai târziu să fie aruncaţi dintr-o parte în alta.
Unii au şi mai mult noroc, sunt luaţi în palmă de oameni buni şi chiar dacă se topesc, mor fericiţi, pentru că sunt împreună, pentru că mai este o şansă pentru toţi.
Cineva, te va salva, te va ridica şi nu te va mai lăsa să cazi vreodată. Şi dacă se întâmplă să cazi, va cădea cu tine..
Şi trăieşti cu ideea că nu mai poţi înaina, că vei rămâne aici, într-o mare pe care oamenii văd, dar le efrică să se apropie pentru că e periculos. Aşa e, să iubeşti, e periculos, să tânjeşti după ochii altora, e periculos. E periculos să-ţi învingi friciile, e periculos pentru că poţi să te înneci şi nici măcar în fundl mării nu te vor mai găsi.
Încerci să găseşti o asemănare între tine şi o persoană, degeaba, între tine şi un animal, degeaba, între tine şi orice..şi o găseşti pânpă la urmă.
Eu am găsit-o şi nu cred că, în momentul de faşă, nimic nu seamănă mai mult cu mine. E vorba despre fulgii de nea. Nu înţelegi? Ei bine, te ajut eu. Când se apropie luna decembrie şti că e nevoie de ceva, că ceva lipseşte, e ca atunci când ai nevoie de ceva de la mine. Şi începe să ningă, eu te ajut, sunt acolo în fiecare minut din zi şi noapte şi mă las călcată de tine. Apoi, îţi dai seama că a nins prea mult, peste puţin timp începi să înjuri că nu se mai topeşte şi te deprimă fiecare fulg care cade. E precum te deprimă faptul că eu nu am plecat şi nu şti exact când o să scapi de mine.
Fulgii de nea sunt precum sunt eu, cum sunt oamenii slabi. Ei cad şi cad în continuare şi se dau bătuţi, nu se mai ridică, unii se topesc, oamenii se duc, stopându-şi mai repede suferinţa..alţii aşteaptă, speră că cineva o să-i ridice. Şi unii au noroc, sunt făcuşi bulgări împreună pentru ca mai târziu să fie aruncaţi dintr-o parte în alta.
Unii au şi mai mult noroc, sunt luaţi în palmă de oameni buni şi chiar dacă se topesc, mor fericiţi, pentru că sunt împreună, pentru că mai este o şansă pentru toţi.
Cineva, te va salva, te va ridica şi nu te va mai lăsa să cazi vreodată. Şi dacă se întâmplă să cazi, va cădea cu tine..
Voşloban Bianca
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereSper să vă placă!:)
RăspundețiȘtergere