Paris, iulie 1942: Sarah, o fetita evreica in varsta de zece ani, este arestata in toiul noptii, impreuna cu parintii ei, de politia franceza, dar nu inainte de a-si incuia fratele in ascunzatoarea lor secreta, convinsa fiind ca se va intoarce dupa numai cateva ore pentru a-l elibera.
Paris, mai 2002: Julia, o jurnalista americana, stabilita de multi ani la Paris si maritata cu un francez, trebuie sa scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorarii a saizeci de ani de la acest eveniment de trista amintire in istoria Frantei. In timpul investigatiei sale, Julia descopera intamplator o serie de secrete de familie adanc ingropate, care o leaga de Sarah, si simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al fetei. Pe masura ce se adanceste in trecutul ei, lucrurile pe care le afla o tulbura si o fac sa-si puna intrebari cu privire la propria existenta.
Se numea Sarah este povestea induiosatoare a doua familii unite de un secret teribil, dar si o tulburatoare pagina de istorie.
Nu ştiu ce e, dacă e profunzimea, stilul sau pur şi simplu povestea dar eu am trăit fiecare rând din aceasta carte.
RăspundețiȘtergereMă bucur că ţi-a plăcut această carte.Am citit-o şi eu şi chiar merită citită.
RăspundețiȘtergereRog pe toţi cei care au posibilitatea să o citească, să o facă.
Am citit cartea. Fascinanta!
RăspundețiȘtergereEste o carte despre suferinta si lectiile pe care ti le da viata.Este cu atat mai induiosatoare cu cat durerea si-a facut cuib peste naivitatea unui copil, peste fragilitatea lui. Daca aceasta cruzime e greu se suportat in viata unui om matur,copilaria se spulbera ca un pahar ce cristal.
Eate o carte care m-a durut. M-a durut sa ma pun pentru o secunda in locul micutei Sarah, mi-a fost frica de simplu gand de a fi in locul ei. Singurul lucru care mi-a alinat durerea de a sti ca asa ceva a fost posibil, a fost faptul ca povestea acestui copil a schimbat viata unui om, l-a invatat ce e durerea si ca viata trebie pretuita, caci nenorocirea nu alege, ea doar cade.
Citins aceasta carte, m-am simtit mandra de faptul ca cineva a reusit sa-si schimbe viata.
Acesta carte mi-a schimbat in mare parte viziunea asupra vietii. Caci, orice personalitate avem, viata e atat de pretioasa, si fericirea nu e legata de palmele nimanui. Suferinta poate ciocani la orice usa, isi lasa amprenta in fibra ei. Dar viata merge inainte. Si la constientizarea suferintei, nu pot decat sa invat din ea. Asta trebuia sa fac. Sa traiesc, asta nu inseamna sa astept sa treaca ziua de azi, apoi cea de maine. Cand viata e atat de pretioasa, cand unii o pierd intr-o clipa, cand altii trec prin suferinte de nedescris, cand li se rupe sufletul de durere.
Toate aceste cuvinte mi-au izvorat din suflet. Si daca i-as putea spune ceva autoarei acestei carti, i-as spune MULTUMESC. Pentru cartea care m-a marcat, maturizat, m-a facut sa apreciez viata si tot ce am.
Am citi-o cu rasuflarea taiata, in doua nopti in care somnul a trecut pe ultimul plan. Am citit-o cu ochii plini de lacrimi, in fotoliul meu comod, in casa in care era liniste, caldura, aveam tot. Si nu am putut evita imaginea micutei Sarah, in mizerie, suferinta, foame, dor, plans.
Cum as putea uita o astfel de carte? Cum as putea sa trec peste o suferinta prin care eu nu am trecut? Cum as putea privi viata le fel dupa ce am vazut ce a insemnat viata pentru altii? Cum as putea sa trec peste acest episod cand viata e atat de fragila? Nu pot. Ma cutremur si imi spun ca sunt norocoasa pentru libertatea si linistea vietii.
Daca nu citeam aceasta carte, credeam ca viata e o notiune pe care o cunoastem toti. Dar nu e asa. Viata e mult mai mult decat trecutul MEU si viitorul MEU.
Va indemn cu cea mai mare caldura sa cititi acesta carte, sa va dati seama cat de importante sunt unele lucruri pe care le consideram ale nostre, spunem k ne apartin, ca avem tot dreptul, ca e normal sa fie in viata noastra. Nu e deloc asa. Cititi, invatati, si apoi traiti-va viata iubind-o si invatand din cazaturi....
Frumoasa pledoarie, Colors Of Wind!
RăspundețiȘtergereSi, daca n-as fi citit-o, sigur as merge direct s-o caut!
Nu prea am cuvinte dupa tine. Ma simt ca la un examen oral la care am nimerit sa vorbesc imediat dupa un elev genial.
Dar voi incerca sa spun ceva ce tu nu ai atins.
Cand am inceput cartea, eram convinsa ca e o drama ca multe altele care s-au intamplat in istoria umanitatii, dar, acum, dupa ce am citit-o, infrigurata de emotie, am inteles de fapt ce inseamna sa te nasti si sa mori in aceeasi zi. Daca vinovatii nu platesc intotdeauna, e si vina mea!
Voi reveni!