Bucurie

Stau şi mă gândesc ... La trecutul nostru, la trecutul blogului nostru.

Începuturile ... Lungi pierderi de timp în faţa monitorului ... nu ştiam cum să facem, ce să facem. Nici măcar nu ştiam ce să scriem. Apoi, într-un final ... am reuşit să punem în pagină un blog, un blog al literaturii, dar nu numai. Un blog al creaţiei în general.

Am început să scriem. Noi, cei patru sau cinci oameni, stăteam tot timpul şi aşteptam cu sufletul la gură articole noi, pentru a avea ce comenta. A trecut o lună, două .... Activitatea noastră a tot scăzut, până când blogul nostru, prietenul nostru nou născut, a intrat într-o stare de hibernare. Era frig. Pagina era umplută cu aceleaşi hieroglife antice, scrise cândva, demult.

Iată-ne acum, aici, din nou, în faţa monitoarelor noastre, cu pagina blogului deschisă. A reînviat. Ne este din nou aproape şi ne permite să ne postăm gândurile noastre, pe ale sale pagini.

Mă bucur că blogul nostru a prins viaţă din nou. Mă bucur mai ales pentru faptul că din cei patru sau cinci membri care postau zilnic pe blog, la începuturi, acum suntem mai mulţi. Suntem mai mulţi cei care vizităm acest blog şi care îl facem mai frumos, cu fiecare articol scris.