Relativitate

Relativitate. Paravanul tau, consolarea mea…
Ma uit in ochii tai si simt ca nu mai are niciun rost sa te contrazic. Las timpul sa se scurga sub insemnul falselor predici despre cum ar trebui sa fiu.
Relativitate. La tine ma gandesc. La statutul tau de viitoare doamna cu o reputatie impecabila. La felul in care imi arunci in fata cuvintele si incerci sa ma convingi ca binele si raul sunt chestiuni relative. Gresit. E timpul sa preiei o lege. E timpul pentru delimitare. Relativ e numai sufletul care vede ca nu e suficient sa faca bine, relativ e timpul, relativa e perceptia.
Nu incerca sa ma convingi ca ceea ce altii spun ca e gresit, pentru tine e nomal, benefic poate. Te amagesti si cauti sa te justifici.
Oamenii te iubesc sau te urasc. Iti spun adevarul sau te mint. Te ranesc sau te ignora. Nu exista jumatati de masura aici. Relativitatea e in perceptie si in raspunsul tau de a iubi sau nu, de lovi sau de a mangaia. La randul tau, vei trimite celuilalt franturi din Tot.
Inima mea e plina de relativitate. Caci iubesc atunci cand sunt lovita si ar trebui sa ma apar. Sau tac. Plang atunci cand ar trebui sa strang pumnul. Uneori reusesc sa fac asta, alteori nu.
Si-acum spune tu. Ce e relativ? Sa alegi intre bine si rau? Sau sa raspunzi omului de langa tine printr-o logica prestabilita?
Ai impresia ca ceea ce noi consideram gresit, e corect in cazul tau. Mai gandeste-te….

Dandu Simona
(octombrie 2011)