Fragilul meu Eden, lovit de neputinta…de ce nu imi raspunzi? Te caut fara sa stiu, de la prima mea respiratie, clipa in care m-ai asezat in leagan. Nu am stiut nciodata sa te imbratisez. Cred ca nu am stiut sa te caut, sa te chem, sa te inteleg. Egoism. Nimicnicie. Muritor stangaci. Oprit in fata ta, primit cu imagini si miresme. Flamand de necunoscutul imprimat in pielea-mi uscata.
Ti-am spus vreodata cat esti de frumoasa, in simplitate, in durere? Ca te vad cu ochii sufletului, fugar si intens?
Doină. Fâşii de aur stropite cu sudoare. Pâine. Horă. Sursurul apelor. Opincă. Război. Ideal. Vatră. Joc. Curaj. Chin. Sacrificiu.Iubire. Natură ce rodeşte. Cer zgâriat de aripi. Munte ce asteaptă bobul de muştar care sa îl mute din loc. Piatră. Odihnă. Pădure cu lacrimi sângerii.
Iartă-mă! Am ajuns prea târziu. Nu am fost acolo să îţi scriu şi să fac mii de suflete sa se trezească şi să ţi se închine. Să asez cu tandreţe cuvintele cele mai frumoase. Să te cânt, să răsune munţii de mândrie. Să te plimb în toată lumea, să îmi ridic fruntea rostindu-ţi numele. Să te iau la joc, să culeg aurul ce-ti luneca din plete. Să te port mereu cu mine. Să-ţi plâng fiecare rană. Sa-ţi strâng toţi copiii lângă mine. Să aud imbrăţisarea şi bucuria UNIRII.
Iartă-mă! Am ajuns prea târziu. Nu am luptat. Cat s-ar fi marit sufletul meu sa strang langa el un pumn de ţărână, să-mi fac cruce şi să plec. Să las totul pentru un rost. Să ştiu să te caştig. Să trec printre vipere ca să iţi leg de brâu tricolorul. Să lupt până la final. Plin de sange să aud cuvantul LIBERTATE. Să mă odihnesc ştiindu-te stăpână, liberă.
În ochii tăi gloria nu apune. In pieptul tău vibrează pumnul unui om care plin de răni îşi cântă libertatea. Un fluier îţi anunţă nemurirea. Acolo unde o rugaciune mistuie buzele unui ţăran.
Secol XXI. Singur. Buzele mă ard. Mii de ochi te lovesc. Mii de voci imi spun sa tac. Nu te mai plimbă nimeni. Eşti ca un copil mereu in braţele mele, pe care uit sa îl prezint. Uitand de tine, ma ucid in fiecare clipă. Neputincios, te rog să mă ierţi.
E ziua ta. Şi soarele încearcă să te mîngâie. Libertatea e podoaba in parul tau. Şi toţi copiii tăi sărută o icoană.
Ţi-am spus vreodată cât eşti de frumoasă? Şi cât de mult te iubesc?
Dandu Simona
1 Decembrie 2011
Ţării mele...:|
RăspundețiȘtergere