Iubire între două Luni


Cerul sărută duios Luna,
Marea scrâşneşte din dinţi
Teama mă scoate din minţi
Între noi rămâne furtuna...

Te văd....prin voalul tăcerii....

Fereastra mea, deschide spre tine
Un drum plin de patimi.
Te văd pe malul marii, te chem printre suspine
Dar nu m-auzi, mă sting în lacrimi.

Şi marea...devine atât de mică...sub tălpile tale....

Eşarfe cu al tau parfum
Oglinda spartă, mâini însângerate,
Preafrumoase vise alungate,
Îmbraţişări făcute scrum.

Peretii albi ce încă poartă
Visul primei sărutari,
Plânsul primei amânări,
Ochi de gheişă ,o floare moartă.

Perdele cu voaluri şi chip de argint
Se luptă cu vântul,
Îmi murmură cântul
Până şi stelele-l simt...

Pahare sparte, cioburi de vise
Plânse prea greu, cu teama trimise,
Paşii tai-atingeri sfinte,
Dorinte noi, ce-mi stau înainte...

Între mare şi trupul tău...dar nu le simţi!

Un scaun ce a fost martor
Putinelor îmbratisari,
Privirilor spre înserari,
Ascunse de ochii tuturor.

Trupul meu cald, priviri neclintite
Durererea îmi cade pe sân.
Un plans suprimat ,rostiri obosite
Sfârşitul...nu pot sa-l amân.

Odaia-mi devine sicriu.
Dansez printre clipe ca o felină,
O candelă aprinsa de-o noapte divină
Se stinge. Si totul ramâne pustiu.

Cu degetele arse de crunta agonie
Pictez pe trupul meu cuvinte dezgropate...
Şi în lumina Lunii, iubirea mea e vie
Trupul ramâne gol...sub rochii aruncate....

Privirile de altădată,
Sărutul lor înca îl simt sub pleoape.
Aş da orice să vii cât mai aproape,
S-asculţi...durerea mea...neorchestrată.

În urma ta sunt eu, înainte e marea.
Trupul tau întors spre ea, ma umple de tristeţe
Şi să te las, nu poate să mă-nveţe
Căci te iubesc atâta cât e zarea....


Talpile tale-n nisipul auriu,
Privirea ta e dusă-n pustiu,
Lumina ta blânda devine amară
Doi ochi căprui, mister ...şi-o chitară.

În trupul tau zăresc un templu sfânt
Iubirea mea nu moare.
Printre sageţi otrăvitoare
Te rog...lasă-mă să-ţi cânt...

Ştiu...poate păcătuiesc
Iubind gânduri călătoare
Ştiu ca iubirea ce-o doresc
Ai aruncat-o în mare.

Iluzie sugrumată...

N-ai sa ma iubesti, poate niciodată
Sufletul meu ţi-e încă la picioare
Am sa te mint, spunând ca nu mă doare.

Ai să-nţelegi că tot ce crezi că-i nebunie
Tot ce-ar fi putut divin să fie
E dragoste adevarată....

Aştept privirea ta cea blândă. Cuvintele uitate
Sufletul curat...
Un "te iubesc" ce n-a uitat
De buzele însângerate.

Înca te astept la fereastră,
Acum când Luna e plină,
Când zarea devine albastră
Şi sufletul meu se închină...


Dandu Simona
(noiembrie 2009)