După cortină...


Dupa o zi istovitoare de munca la biroul Loteriei Române, Anton Ionel ajunge stors de puteri acasa. Nu observa nici dezordinea, nici mirosul aerului inchis.
-Pfff. Liniste in sfarsit. Servici, şefi, hartii.Ce iti poti dori mai mult ? O zi perfecta ! (Isi da drumul istovit pe canapea.)
-Cincizeci şi şapte, nouă, douazeci şi opt, patruzeci şi patru...
-Ce face fetiţa lu tata ?
-Bine tati. O lucrare pentru maine. Teatru. Foarte uşor pentru mine. Tu ce faci ?
-Sunt frânt, iubita.
-Paula, scumpa mamei, iar inveţi ? E prea mult, iubita. Ar trebui sa iesi să te distrezi. Eşti un copil, când te vei mărita va trebui să stai la cratiţă, dupa bărbatul tau şi după copii.
-Dacă vei fi ca mama ta,mai bine munceşte ceva acuma, că după asta...o sa tooooot stai...
-Hai gata, scuteşte-ne de comentariile astea. Eu am plecat. Ma intâlnesc cu fetele la o nouă partidă de poker. Scumpa mea, încearca să mai faci si altceva înafară de invatat. Oricum mereu iţi ştii replicile. Relaxeaza-te. Pa. V-am pupat
-Pa mami.
-oh, ma dor picioarele îngrozitor.
-Alo? Salut! Vorbesti serios? Ce tare! Sigur ca vin. Imediat. Nu plecati fără mine.
-Ce s-a întâmplat ?
-Taaaaatiiiii !!! Moooor ! E cel mai important moment din viata mea ! E momentul sa ies in faţă. Avem o reprezentaţie la teatru seara asta. E şansa vieţii mele !
In timp ce Paula ţopăia în stânga şi în dreapta, tatăl ei se scufunda încet în somn.
-Mă duc să mă schimb.Şi am şters-o.
Din bucătărie, bunica auzi totul. Dar nu se oprea din crosetat.
–Dragul mamei, fata ta e adorabilă. Nu ca maică-sa.
-Da, mamă.
După un sfert de oră, Paula se întoarce în sufragerie, îmbrăcată cu o fustă mini din material lucios, cizme cu toc şi o bluziţă din dantelă, numai buna pentru a-i scoate in evidenţă silueta « clepsidră ».
-Unde pleci aşa, domnişoară ?
-Păi...tati, de ce porţi pantalonii aia...pescar ?
-Nu
-Vânător ?
-Nu. Kaki, Paula, kaki
-Aşa. Cum o fi. Paaa…
-Nu! Stai puţin! Fusta aia nu are ce căuta pe tine.
-Haide tată. Revino pe Pământ ! E fusta mea preferată
-E prea scurtă.
-Plus că e de la reduceri. Asta ca să nu spui că te jupuiesc de bani.
-Iubita, eu credeam ca reducere inseamna scadere de preţ nu de lungime…
-Oh gata gata, am plecat, nu am timp de asa ceva.
Dupa doua ore, mama se intoarce acasă, obosită, cu un toc rupt şi ciorapii găuriţi în călcâi.
-Unde e Paula?
-La teatru. Are o reprezentaţie, sau ceva de genul asta.
-Scumpa de ea. Nu işi mai vede capul de la atâta muncă. Fata noastră e o comoara. Mi-e greu să mă gandesc că la un moment dat va trebui să plece de langa noi.
Se lasă şi ea pe canapea şi începe să plângă amarnic.
-Da. Şi cred că după ziua asta, îşi va gasi un scop în viaţă. Cred că seara asta va avea succes. Fetita noastră, nu ştiu când a crescut....Îi dau lacrimile şi începe a-i tremura vocea. Suna telefonul. Mama, fără niciun chef de a mişca un deget ridica receptorul.
-Mamaaaaaa !
-Ce s-a intamplat iubita ?
-Mamăăăă !
-Ionel, scumpa noastra a patit ceva ! Alo, Paula, scumpa lu mama! Ce ai patit?
-Mami...ma marit....cred ca ma marit !
-Ce faci ?
-Asteapta-ma la cina. Am numai vesti bune !
-Vai, Ionel, fata noastra ! Paula noastra !
-Ce ai, draga ?
-Paula se marita ! Fata noastra a crescut ! Pleacă de la casa noastra !
-Ah, asta era ? Bine ca am banii pusi deoparte, de data trecuta cand am mai trecut prin bucuria asta. Si aia,ramasi de la data precedenta.
-Simt ca acum de sigura treaba asta. Simt inima mea de mama imi spune asta.
-Pacat ca inima ta de mama bate in partea dreapta
-Da Ionel, atat de mare e dragostea unei mame pentru puisorul pe care l-a crescut la san. Pana in partea dreapta.
-Ma rog...
Dupa 2 ore cronometrate cu minutiozitate de Ionel, Paula ajunge acasa cu zambetul pana la urechi. Gratioasa ca o felina, pe un singur toc, mestecand insistent o guma, parea genul de fata hotarata sa cucereasca intreaga lume. Acum ! Acum ori niciodata !
-In sfarsit ai venit draga bunicii. Maica-ta plange de cu zor aici ca o magdalenă. Ce s-a intamplat ?
-Promite-mi ca nu mai porti fusta aia, pentru numele lui Dumnezeu. Nu suntem la o casa de toleranta aici.
-Pai ar fi bine sa fiti mai toleranti. Fusta asta mi-a adus noroc.
-Oh, iubita mea, semeni asa de mult cu mine....haide..povesteste-ne. Ce s-a intamplat ?
-Mami, l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Eram in oras cu gaşca si...
-Nu ziceai k ai o reprezentatie la teatru?
-Aşteapta. Deci eram in oras cu gaşca şi ma indreptam spre teatru. Cand am ajuns, ne-am distrat aşa de tare. Am ras de toate babele care inca se mai credeau tinere si mergeau ususrel sa nu se şifoneze hainele pe ele. Si acolo....acolo...
-Acolo ce ? intreaba Ionel iritat.
-Lasa fata sa vorbeasca !
-Acolo era el...el mami, initial mi s-a parut un bosorog. Dar cand a inceput sa vorbeasca cu mine, mi-am dat seama ca el e alesul.
-Vai ! nu pot sa cred ! Cum e ? Cati ani are ? Cu ce se ocupa? Spune tot!
-Ana, avem ceva de mancare ? sunt foarte obosit. Si mi-e foame.
-Taci draga ! Tie la mancare iti sta capul acuma ? Nu vezi ca fata noastra e intr-un moment important ? Continua scumpa mea....
-Pai...e inalt, are multe fire albe dar sunt sigura ca e un om stresat si de aia e cam...carunt
-Un mosneag ? Imposibil ! Nu te las sa te mariti cu un mosneag ! Niciodata ! Gata, nu mai am nici pofta de mancare.
-Lasa fata in pace ! Nu e un mosneag ! Nu auzi ca e un om stresat ? Probabil e ocupat, asta inseamna ca e un om intelgigent, preocupat cu multe lucruri. Cum mai e ?
-Avea niste inele groase de aur. Alea le-am vazut prima oara. E un barbat puternic.
-Mai lipseste sa imi spui ca ii place sa cante la acordeon si eu acuma mor de inima rea....si mama ta nu are nimic de obiectat din cate vad...
-M-a remarcat ! Pe mine ! Eu ! M-a intreabat cum ma cheama, cati ani am, i-am spus ca am 25 ani,pentru ca niciodata nu am aratat de 17. Mi-a cerut buletinul. M-am bucurat foarte tare, cred ca vroia sa imi vada poza.
-Vai ce frumos, cred ca e interesat de tine.
-Apoi am mai vorbit, si ce crezi ca mi-a spus ? Mi-a spus ca sunt foarte frumoasa, mai ales atunci cand tac.
-Serios ? Ionel, fata noastra o sa ajunga vedeta, si sotia unui om important.
-Apoi s-a prezentat. Era seful unei trupe de teatru. Stejărel Ion.
-Draga mea...ce nume e asta ?
-Ei tata, asta ce mai conteaza acum ? Ma poate intretine si ma poate face vedeta....nu e minunat ?
-Ba da, draga mea, dar tatal tau e un pic mai intarziat la chestiuni din astea. Scumpa mea, sunt foarte mandra de tine. Esti tot ce eu nu am putut fi !
-Multumesc mami. Acum trebuie sa astept sa ma sune. A spus ca eu sunt perfecta pentru ceea ce are el nevoie.
-Avem nunta in casa asta ! Ce bucurie! Ne apucam de pregatiri….
-Stati putin ! Sa vina sa o ceara ! Nu asa se fac lucrurile ?
-Asa se facea si pe vremea mea. Trebuie sa vina sa te ceara, draga mea..
-O sa vina, bunico, o sa vina. Mai ales ca am scos la interval toata delicatetea mea si toata frumusetea interioara si exterioara. Dar acum sa mancam. Am o foame...fericirea asta imi face pofta de jumari. Haideti, la masa. Si asteptăm sa ma sune.
In timpul mesei, mama Paulei vorbea intruna si mereu. Rochii, fete de masa, culori, flori, biserica, cununie civila, lista de invitati. Pe cand Ionel si mama lui moţăiau in voie, suna din nou telefonul.
-Alo ?
-Anton Paula ?
-Nu, sunt mama ei. Domnule Stejărel ?
-Da. O caut pe Paula. Dar e bine ca ati raspuns dumneavoastra.
-Vai, domnule Stejărel, ce bucurie sa va aud in sfarsit vocea. Nici nu stiti ce bucurie mi-ati facut pentru ca ati ales-o pe fata mea. Nu va va dezamagi.
-Ma bucur doamna. Cand am vazut-o mi-am dat seama ca nu as putea sa o vad la altceva decat la asta.
-Vai, fetita mea, ma emotionati, stiam ca e talentata dar e intodeauna placut cand iti spune altcineva asta.
-Vroiam sa vorbesc cu dumneavoastra pentru ca e minora. Dar salariul e rezonabil.
-Salariu ? Ce salariu ?
-I-am dat Paulei postul de sufleur.
-Oh, nu pot sa cred, i-ati gasit si un loc de munca ! Doamne, Maiculiţa Domnului, de unde atat noroc pe noi ?
-Mai discutam despre asta. La revedere !
-La revedere !
-Ce a spus mami ?
-Draga mea, a dat norocul peste tine. O sa fii sufleur. Dar nu stiu ce inseamna asta…
-Oh Doamne! Nu pot sa cred ca nu stii! In Egipt, sefii aveau langa ei niste femei care le faceau vant cu o frunza mare. Sunt sigura ca la asta se refera cuvantul « sufleur ».
-Vai draga mamei, tu tot urci...
-Da, mami, eu...eu...

Dandu Simona
(februarie 2011)